"Valiza" noastra cea de toate zilele...

Politica moldvenească seamănă cu proverbialul "cemodan" (valiză) fară toartă: e greu de dus dar îţi pare rău s-o arunci.

  Şi elita noastră politică, în tendinţa de a duce această valiză incomodă, se lansează necontenit în nişte exerciţii politico-echilibristice uluitoare, care seamănă mai mult cu pantomima unui clovn în stare avansată de ebrietate.

Unii, cu secera şi ciocanul moştenite de la bunicul Lenin, îşi croiesc drum spre cîrma unui stat "democratic" şi ajungînd la guvernare încep a fura cu un avînt "revoluţionar" pentru a deveni primii proletari-milionari din lume.

Alţii azi se declară liberali, mîine-populari, poimîine-conservatori. In alegeri-proromân, la guvernare - "pragmatic", la alte alegeri - pro CSI. Ieri condamna poliţiştii pentru abuz, azi îi pune în funcţii, miine îi va avansa în grad. 

Unii în opoziţie sunt anticomunişti convinşi, la guvernare- "constructivi şi flexibili". Alţii "cresc" precum aluatul, pe drojdiile comuniste apoi devin adepţi ai "schimbării" cu multe "puncte de vedere".

 Mai sunt din cei care vin la guvernare cu ajutorul substanţial al tinerilor, după care uită de ei şi se prefac că nu-i văd. Nu mai vorbesc de cei ce cumpără "partide" de la colegii mai puţini norocoşi şi se lansează în politică cu pretenţii de mari salvatori ai naţiunii.

Şi asta de dragul unei valize jerpelite numită de ei, cu patos, "politica moldovenească"!

 Şi aceste clounade politice sunt trecute cu vederea de către alegători! Mai grav, ele nu sunt taxate practic deloc în alegeri, cum ar trebui într-un regim democratic normal.

 Politicienii moldoveni, ţinînd cont de faptul că electoratul nu este foarte versat în politică, demonstrează nişte piruete politice atît de stîngace şi necioplite încît unui observator cu minime cunoştinţe în sfera politică i se învîrte capul de nedumerire.

 Atît alianţa care se află la guvernare cît şi partidele şi partiduţele de opoziţie seamănă cu nişte actori de teatru ambulant ce joacă o piesă de Shakespeare (politica) în faţa unui public de aborigeni din junglele africane (moldovenii): piesă bună- actori mediocri-public incompetent.

  Aşa cum publicul nu are nici cea mai vagă idee de teatru, jocul actorilor li se pare ceva fantastic şi se implică sufleteşte în acţiunea de pe scenă: aclamă, susţine, aplaudă, plînge, rîde.

 Actorii ambulanţi, conştienţi de naivitatea publicului, joacă anevoie piesa, fără implicare, fără dorinţă, fără talent. Ei vor să tragă din timp, pentru a sta cît mai mult posibil pe scenă, pentru că fără scenă, într-un public iniţiat, ei sunt nulităţi, simpli actori de bîlci. Publicul îi rabdă şi îi aplaudă pentru că are nevoie de spectacol.

Şi numai bietul Shakespeare s-ar  învîrte în mormînt, dacă ar afla CUM se joacă piesa lui!


Iar valiza politicii moldoveneşti este tîrîtă înainte, prin praful unor noi campanii electorale...